Limba hutulilor

Graiul hutul prezinta “din punct de vedere fonetic, un aspect cu totul distinc in cadrul dialectologiei ucrainene”, opinie constatata de I. Patrut, care analizand dialectal hutul din calea superioara a Sucevei constata ca nici macar in aceasta, mai expusa influentelor romanesti ulterioare, “nu exista aproape nici o trasatura fonetica romaneasca”, ceea ce il face pe cercetator sa vada in aceasta populatie slavi autentici, neamestecati cu romanii.

Se conchide ca studierea graiurilor hutule duce la ideea ca a existat initial un substrat local al acestora, o anumita formatiune tribala straveche est-slava. Toate greiurile hutule s-ar fi diferentiat, in functie de anumite influente de mai tarziu (romanesti, maghiare).

Localitati din România în care exista vorbitori ai dialectului hutul: Izvoarele Sucevei, Moldova-Sulita, Benia, Breaza de Sus, Breaza, Magura, Lupcina, Cosilava, Brodina, Brodina de Sus, Sodau, Zalomestra, Cunurschi, Dotulsca, Argel, Rosca, Damacusa, Ciumârna, Iedu, Cârlibaba, Moldovita, Vatra Moldovitei, Ulma, Nisipitu, Paltin.