Graiul hutul prezinta “din punct de vedere fonetic, un aspect cu totul distinc in cadrul dialectologiei ucrainene”, opinie constatata de I. Patrut, care analizand dialectal hutul din calea superioara a Sucevei constata ca nici macar in aceasta, mai expusa influentelor romanesti ulterioare, “nu exista aproape nici o trasatura fonetica romaneasca”, ceea ce il face pe cercetator sa vada in aceasta populatie slavi autentici, neamestecati cu romanii.
Se conchide ca studierea graiurilor hutule duce la ideea ca a existat initial un substrat local al acestora, o anumita formatiune tribala straveche est-slava. Toate greiurile hutule s-ar fi diferentiat, in functie de anumite influente de mai tarziu (romanesti, maghiare).
Localitati din România în care exista vorbitori ai dialectului hutul: Izvoarele Sucevei, Moldova-Sulita, Benia, Breaza de Sus, Breaza, Magura, Lupcina, Cosilava, Brodina, Brodina de Sus, Sodau, Zalomestra, Cunurschi, Dotulsca, Argel, Rosca, Damacusa, Ciumârna, Iedu, Cârlibaba, Moldovita, Vatra Moldovitei, Ulma, Nisipitu, Paltin.